Mi se intampla din nou..acum insa sufar dupa "prea multa perfectiune". A fost totul prea bine iar asta a fost principala mea vina, se pare! Trebuia sa fiu in stare de ceva mai nasol ca sa mearga totul, sau cel putin, asa cred acum, cand realizez ca perfectiunea m'a adus aici...Ma doare insa doar ca nu a fost destul de lunga aceastea poveste incat sa vada adevarata fata a mea, sa vada ca tot ce zic, tot ce simt, tot ce as putea sa'i ofer, este adevarat !
Ma doare si indiferenta din ochii ei..Ma doare numai cand ma gandesc la tot ce avea in cap, toate planurile, toate visurile noastre...ma doare ca toate astea i'au disparut fara motiv..
Nu ma plang din nou,nu am regretat ca am cunoscut'o niciodata, si nici nu voi regreta! Regret insa nerealizarea unei iubiri de o vara..
Desi serile de Mai care au trecut, ar fi trebuit sa fie divine, ele au devenit cosmarul de care ma feream de'o viata..
Dezamagirea dupa o relatie in care ti'ai pus sperante este infinit mai mare decat dupa o simpla atractie neimpartasita..
Daca ce a fost "putin" a fost frumos, atunci daca ar fi fost "mult" cum era??..
Nu voi afla raspunsul asta niciodata, asa cum nu voi afla nici motivul acestei indiferente care a plutit deasupra a tot ce era mai frumos in relatia noastra, deasupra EI !!
Am crezut ca este ceva diferit...si ca 2-3 luni nu conteaza..dar se pare ca au contat!!
Dar..nu'i nimic, o sa vina si ziua aceea...ziua in care tot ce m'a facut sa sufar, nu o sa poata sa'mi calce pe urme..Si chiar daca oamenii se schimba, eu stiu ca nu am facut'o...si stiu ca nu o voi face..voi face insa diferenta intre cei care au fost sinceri cu mine si cei/cele care m'au mintit !!
Si acum la final, cand totul este pronuntat deja, cand nimic nu mai poate lega ceea ce s'a rupt in tine, te intreb: De ce?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu