vineri, 30 decembrie 2011

2011, incotro ?


Traiesc ultimele ore din 2011 cu regrete. Nu poti sa intinzi multe cuvinte pe o pagina virtuala atunci cand simti ca nu ai facut totul ca la carte. Insa eu nu sunt „omul cu scuzele”..este patetic sa te ascunzi dupa motive atunci cand tu insuti nu esti in stare sa’ti gasesti scopul.
Sincer, inca nu’mi stiu scopul vietii, insa cu siguranta motivatia necesara exista. Pentru mine, 2011 a fost un 2010 mai sarac, dar in acelasi timp un 2009 mult imbunatatit. Decorul a ramas in mare acelasi. Cativa prieteni care mi’au fost mereu alaturi si la bine, dar si la rau; familia, pe care am sprijinit’o si care m’a sprijinit in acelasi timp; colegii de facultate, alaturi de care am petrecut momente interesante, dar si placute. Tot in 2011, mi’am dat seama ca numarul de „domnisoare” cu care.. „stai”, nu’ti ofera niciun avantaj intr un viitor mai mult sau mai putin indepartat.
2011 mi’a aratat ca NU intotdeauna ceea ce’ti doresti este cu adevarat ceea ce iti trebuie. 2011 mi’a aratat ca NU tot ceea ce am avut a fost „bun”.
Anul asta m’a invatat sa apreciez mai mult ca oricand ceea ce am. Am pierdut multe: bani, foarte multi bani; o persoana la care credeam ca merita sa tin;am pierdut prieteni care vedeau intr’o femeie doar perfectiune, desi ea gemea de...imoralitate; am pierdut Universitatea Craiova, eu si alte sute de mii de oameni. Dar cea mai mare pierdere este cu siguranta aceea a UNICULUI meu caine, Labush !!! De toate pot sa ma lipsesc, de el insa..nu am reusit. Curtea mea este infinit mai goala fara el, insa chiar si asa, uneori ii simt prezenta langa usa pe care o plesnea cu coada lui..Astept cu tristete prima zapada...dupa 9 ani, curtea mea o sa fie neatinsa de el. Zapada impecabila o sa intensifice si mai mult starea aia de „curte pustie”.
Anul asta a fost plin de neprevazut. Spre finalul lui, mi’a dat bani cu care nu aveam ce sa fac, insa mi’a luat „ceva” pe care as da toti banii din lume.
Vine 2012..cu sau fara „sfarsitul” prevazut de multi, eu imi propun de acum sa nu mai las nimic in voia sortii. Tot ce o sa mi se intample, fie ca este bun, fie ca este rau, o sa fie DOAR din cauza mea.

P.S. Nu e niciun fel de jurnal ceea ce am scris aici, e doar o scurta retrospectiva a unui an care a trecut parca mult prea repede.


La Multi Ani !

duminică, 1 mai 2011

...cu mine



cu toata ironia sortii mele moarte,
eu te'am iubit pana la stele..si poate
in ziua'n care marea dezolare m'a inghitit,
nu meritai sa scapi asa usor in infinit.


tot ce misca'n jurul tau era sfant...
nu aveam voie si nici curaj sa'ti cant,
ca te iubesc din toata inima mea proasta
in timp ce tu'ti gaseai pentru minciuni o masca.


versuri de dragoste cu fire inlacrimate tu voiai,
si ma priveai, si iti doreai, si te plangeai,
ca pasiunea mea nu e aceeasi, si nu oboseai
sa'mi faci din zile albe, nopti fara sa stai...

Cu mine...

duminică, 20 februarie 2011

vremea mea..


Dimineata de Februarie, 20 mai exact...simt cum fiecare aer rece imi inconjuara corpul si imi preseaza sentimentele, iubirea mai exact!
Intre "atunci" si "acum" au ramas amintirile, clipele frumoase si... inca ceva.
Nimic nu ma incanta..nimic nu'mi sare in ochi..nimic nu ma mai face sa'mi doresc mai mult..nimic din ce a trecut nu m'a invatat sa fac fata unei zile ca asta!
Si dintr'o data, din cerul parca prea gri, un fulg de zapada cauta sa se aseze intr'un loc fara mizerie, fara umezeala, fara aglomeratie, cauta un loc in care a mai fost, un loc in care i'a fost al dracului de bine! Cauta sa'si aminteasca prima lui cadere, primele zile de fericire adevarata, cauta zilele in care frigul de martie il tinea pe aceeasi banca, pe aceeasi strada, si de fiecare data in aceeasi postura..
Toate astea insa, sunt dificil de realizat, si asta fiindca "vremea" este schimbatoare, "vremea" nu stie ce vrea, "vremea" ii zboara de atatea si atatea ori speranta.
Ii este frica, ca "vremea" o sa'l zboare intr'un loc din care n'o sa mai poata sa se intoarca, ii este frica de acel morman de zapada murdara.
Si cel mai trist este faptul ca intotdeauna el se schimba dupa cum este "vremea"..
Si gandul care'l topeste este ca...poate "vremea" lui a trecut..sau poate ca nu, fiindca "vremea" este schimbatoare!

joi, 27 ianuarie 2011

ea nu vede


Totul in lumea asta este facut sa se sparga intr'un final...nimic pe lume nu ramane intreg..Totusi, exista un singur lucru care nu poate sa se supuna niciodata, si mai exista inca un lucru care, oricat ai incerca sa'l spargi, este imposibil!
Uneori, iti doresti sa iti comanzi sentimentele, sa le opresti, sa le limitezi, sa le intensifici, sa le faci mai pure, sa le cunosti cu adevarat..Iti dai seama ca este imposibil doar atunci cand te'ai pierdut cu adevarat in iubirea pe care i'o purtai..Si atunci, ai doua cai, din care poti alege doar una...renunti la toate in care cautai alinare, si o cauti...sau alegi sa uiti totul,alegi sa traiesti toata viata cu regretul ca nu ai acceptat sa'ti intreci temerile...
Ai sa ajungi mai devreme sau mai tarziu sa realizezi ca tot ceea ce faci este pentru un singur motiv!
Respiri, pentru ca doar asa poti sa traiesti cu ea... sangerezi, pentru ca doar asa ii arati ca traiesti pentru ea...plangi, pentru ca doar asa simte ca esti slabiciunea ei...zambesti, deoarece pentru ea o faci mai special...o urmezi, pentru ca ea este singura cale...esti curajos, pentru ca ai reusit sa o ai in viata ta...gresesti, pentru ca si ea greseste...o ierti, pentru ca si ea te'a iertat...o iubesti, pentru ca ea este singura care merita...
Iubirea pentru ea te ineaca in lacrimi, durerea care ti'o provoaca iti circula in tot corpul, amintirea ei te seaca pana la refuz si totusi...ti'o doresti din nou in viata ta! Renunti la tot ce te facea sa o uiti, pentru tot ce te face sa o iubesti si mai mult..
Si totusi, ceea ce conteaza si doare cel mai mult este ca..Ea nu vede asta!

duminică, 23 ianuarie 2011

prea tarziu pentru...nimic


Nu pot sa vad prin ochii tai nimic. Nu mai simt in ei nicio speranta. Nu'i inteleg atat de mult incat sa stiu ceea ce vrei. Obosesc privindu'le nehotararea. Ma chinui sa gasesc trecutul in ei. Au incetat de mult sa mai fie fereastra sufletului tau.
Poti tu sa zici ca nu'i asa? Cand iubesti pe cineva, inseamna ca merita! Cand incetezi sa iubesti asa de rapid, inseamna ca nu ai iubit destul! Cand amintirea te incolteste in fiecare loc in care erati amandoi intr'un timp...atunci inseamna ca ai iubit prea mult!
Daca tu chiar crezi ca iubirea este oarba, du'te...cauta'l, fa'l sa se simta dorit si nu te mai gandi la nimic..ia'te dupa singurul "simt" care merita in viata asta atat de confuza.
Esti ca o carte inchisa, il faci sa se simta neputincios. Fii sigura ca ar da orice din viata, doar sa stie ce gandesti, doar sa aiba un motiv sa mearga inainte, doar sa vada panza aia de paianjen care va mai leaga si de care sa se lege ca de ultima zi a vietii lui.
Si daca te gandesti ca acum e prea tarziu, gandeste'te ca poate si acum o luna ar fi fost la fel, gandeste'te ca poate si peste 1 an o sa fie. Si totusi..poate ca e prea devreme pentru gandurile tale sumbre..Gandeste'te la acea cafea rece care intr'o dupa'amiaza, poate sa te puna pe picioare dupa o zi groaznica..Gandeste'te la ceea ce vrei,crezi si speri ca te face fericita.
Cinci cuvinte, doar astea il pot aduce inapoi..si tu le stii!