Dimineata de Februarie, 20 mai exact...simt cum fiecare aer rece imi inconjuara corpul si imi preseaza sentimentele, iubirea mai exact!
Intre "atunci" si "acum" au ramas amintirile, clipele frumoase si... inca ceva.
Nimic nu ma incanta..nimic nu'mi sare in ochi..nimic nu ma mai face sa'mi doresc mai mult..nimic din ce a trecut nu m'a invatat sa fac fata unei zile ca asta!
Si dintr'o data, din cerul parca prea gri, un fulg de zapada cauta sa se aseze intr'un loc fara mizerie, fara umezeala, fara aglomeratie, cauta un loc in care a mai fost, un loc in care i'a fost al dracului de bine! Cauta sa'si aminteasca prima lui cadere, primele zile de fericire adevarata, cauta zilele in care frigul de martie il tinea pe aceeasi banca, pe aceeasi strada, si de fiecare data in aceeasi postura..
Toate astea insa, sunt dificil de realizat, si asta fiindca "vremea" este schimbatoare, "vremea" nu stie ce vrea, "vremea" ii zboara de atatea si atatea ori speranta.
Ii este frica, ca "vremea" o sa'l zboare intr'un loc din care n'o sa mai poata sa se intoarca, ii este frica de acel morman de zapada murdara.
Si cel mai trist este faptul ca intotdeauna el se schimba dupa cum este "vremea"..
Si gandul care'l topeste este ca...poate "vremea" lui a trecut..sau poate ca nu, fiindca "vremea" este schimbatoare!
