Traiesc ultimele ore din 2011 cu regrete. Nu poti sa intinzi multe cuvinte pe o pagina virtuala atunci cand simti ca nu ai facut totul ca la carte. Insa eu nu sunt „omul cu scuzele”..este patetic sa te ascunzi dupa motive atunci cand tu insuti nu esti in stare sa’ti gasesti scopul.
Sincer, inca nu’mi stiu scopul vietii, insa cu siguranta motivatia necesara exista. Pentru mine, 2011 a fost un 2010 mai sarac, dar in acelasi timp un 2009 mult imbunatatit. Decorul a ramas in mare acelasi. Cativa prieteni care mi’au fost mereu alaturi si la bine, dar si la rau; familia, pe care am sprijinit’o si care m’a sprijinit in acelasi timp; colegii de facultate, alaturi de care am petrecut momente interesante, dar si placute. Tot in 2011, mi’am dat seama ca numarul de „domnisoare” cu care.. „stai”, nu’ti ofera niciun avantaj intr un viitor mai mult sau mai putin indepartat.
2011 mi’a aratat ca NU intotdeauna ceea ce’ti doresti este cu adevarat ceea ce iti trebuie. 2011 mi’a aratat ca NU tot ceea ce am avut a fost „bun”.
Anul asta m’a invatat sa apreciez mai mult ca oricand ceea ce am. Am pierdut multe: bani, foarte multi bani; o persoana la care credeam ca merita sa tin;am pierdut prieteni care vedeau intr’o femeie doar perfectiune, desi ea gemea de...imoralitate; am pierdut Universitatea Craiova, eu si alte sute de mii de oameni. Dar cea mai mare pierdere este cu siguranta aceea a UNICULUI meu caine, Labush !!! De toate pot sa ma lipsesc, de el insa..nu am reusit. Curtea mea este infinit mai goala fara el, insa chiar si asa, uneori ii simt prezenta langa usa pe care o plesnea cu coada lui..Astept cu tristete prima zapada...dupa 9 ani, curtea mea o sa fie neatinsa de el. Zapada impecabila o sa intensifice si mai mult starea aia de „curte pustie”.
Anul asta a fost plin de neprevazut. Spre finalul lui, mi’a dat bani cu care nu aveam ce sa fac, insa mi’a luat „ceva” pe care as da toti banii din lume.
Vine 2012..cu sau fara „sfarsitul” prevazut de multi, eu imi propun de acum sa nu mai las nimic in voia sortii. Tot ce o sa mi se intample, fie ca este bun, fie ca este rau, o sa fie DOAR din cauza mea.
P.S. Nu e niciun fel de jurnal ceea ce am scris aici, e doar o scurta retrospectiva a unui an care a trecut parca mult prea repede.
La Multi Ani !
