04:54,25 iunie-2012

Nu stiu. Nu stiu daca niste cuvinte, ma pot ajuta sa imi manifest cu adevarat starea, starile, trairile si sentimentele.

Nu am avut niciodata in viata mea, o asemenea invalmasala a gandurilor, nu m-am simtit atat de captiv intr-un moment anume. Insa,ceva e ciudat. Nu simt nevoia solutionarii imediate. Furtuna asta care s-a abatut asupra mea,ma consuma. Insa, din nou, e ciudat faptul ca nu vreau sa inceteze. Este 04:54,25 iunie-2012. Somnul imi este dusman de 3 saptamani. Prietenii, banii si bunurile materiale sunt doar de decor, familia doar necesitate. Tu esti restul existentei mele.Toate plusurile si minusurile care sunt in ceea ce avem noi, fac din „relatia” noastra, o baterie care nu se va consuma niciodata.

In alta ordine de idei, ma simt dator fata de mine insumi,ma simt dator sa pun capat oricaror discutii interioare care au loc intre cel ce am fost candva si cel ce pretind ca sunt in momentele in care-mi esti aproape.

In spatele tuturor gandurile noastre, este o poveste care nu se incadreaza in niciun tipar. Tot ce tine de noi doi, in momentul asta, este la un nivel mult prea ridicat, pentru ca cineva sa poata sa inteleaga, ca totusi, momentul culminant este foarte departe. Desigur, caracterul tau nu-ti permite sa te abati de la anumite principii, dar in acelasi timp, nici principiile mele nu sunt prea indepartate de ale tale. Nu?..

Uneori, oamenii inventeaza motive, pentru a gasi explicatii. In cazul meu, totul a luat amploare. Simt nevoia continua de a-ti asculta eplicatiile, doar pentru a-mi cauta motive sa merg mai departe.  

Si..ideea de a te astepta o viata intreaga, nu imi creaza nesiguranta, incertitudine, sau frica. Simt ca asta este datoria mea morala fata de ceea ce vei insemna tu pe viitor.Tu esti singura femeie care trebuie sa profite de ceea ce voi deveni in viitorul ce va veni.

 Toti avem o datorie morala fata de cineva, nu? A mea, este sa stiu ca in final, atunci cand nimeni altcineva nu va mai conta pentru tine, ai sa simti nevoia sa-mi cauti privirea.O privire, care in momentul de fata, ti-o face pe a ta mult prea speciala pentru nevoile unuia ca mine, unuia care termina de scris un amarat de text, la 5:24,25 iunie-2012.

All in!

All-in !

Dupa o lunga perioada, in care am fost putin neglijent cu tine, consider ca a venit momentul sa pun pe hartia ta virtuala, cateva idei, despre niste principii de viata. De data asta, n-o sa mai aduc elogii si n-o sa mai gravez cuvinte grele in stele, pentru fetele mele ! :) De data asta, am sa fiu subiectiv doar cu modul meu de gandire.
Si incep...
In primul rand, nu stiu daca lumea se schimba, dar eu cred ca schimbarea intervine doar cand iti schimbi principiile.
Nu stiu nici daca exista un catalizator care sa te poata face sa iti schimbi principiile, insa pentru mine, se pare ca a existat ceva, cineva, care a facut ravagii mari in felul in care pot sa gandesc, in simturile mele involburate de stresul lumii de plastic in care traiesc.
Si poate ca nu e bine sa te lasi influentat, poate ca nu e bine sa iti regandesti intreaga viata din perspectiva unei situatii, a unei persoane. Insa asta nu este o problema pentru mine, din moment ce sunt constient ca realizez, simt si pot sa ma bucur de tot ceea ce inseamna o viata putin regandita,o viata la un nivel in care-mi pun pe primul loc spiritul. Nu am nicio indoiala ca momentele prin care trec, imi vor ramane gravate in suflet, de-a lungul timpului..
Nu cer nimic de la viata, nu vreau nimic din ce nu merit, nu vreau raspunsuri, nu-mi doresc stabilitate, nu am pretentia sa ma inteleaga toata lumea care ma asculta, nu cer explicatii pe care simturile mele doresc sa le auda.

Acum, imi doresc doar ca perechea de asi pe care o joc, sa reziste pana la final.

All-in !! :)