Intr-o zi, am sa fiu in stare sa-ti intorc pe fata cartile mele interioare, am sa-ti arat ca nimic din ceea ce sunt eu, nu este un bluff. Cand o sa vezi cartile mele, indiferent care or sa fie ele, vei putea sa-ti alegi: castigi sau pierzi intregul pot.
Cand ziua aceea va veni, ma voi uita in ochii tai si am sa-mi amintesc tot. Am sa imi aduc aminte ca ei au fost cei mai mari dusmani ai mei, in perioada cand incercam sa stiu daca venerez mult prea mult o simpla joaca, sau daca am parte de o simpla barca ce pluteste, asteptand sa fie scufundata in gandurile si starile tale asemenatoare unei mari.
Nu mi-am dat seama niciodata ce ascunzi, nu am stiut niciodata daca sunt capabil sa te fac sa vezi ceea ce trebuie in mine, dar mai ales, nu am putut sa ma abtin sa te simt. Si toate astea, doar din cauza ta (sau datorita tie).
Ai reusit sa faci ceea ce eu nu am facut niciodata.M-ai facut sa raman cu picioarele pe pamant. M-ai facut sa-mi doresc atat cat am nevoie la momentul respectiv. M-ai facut sa compar acel putin care exista, cu un maxim inimaginabil, maxim aflat, paradoxal, intr-o continua dezvoltare.
Cu tine nimic nu e vechi, nimic nu este demodat, nimic nu este mult, nimic nu este putin, nimic nu este urat..dar mai ales, nimic nu e de-ajuns.
Nu pot sa iti spun in cuvinte mari tot ceea ce inseamna pentru mine o simpla intalnire cu tine, insa am sa incerc sa folosesc cateva dintre cele mai nefardate cuvinte. In primul rand, am ajuns sa-mi fie frica de rasariturile de soare. De cele mai multe ori, ele au venit mult prea devreme..si mi te-au luat de la pieptul meu, uneori nedemn de tine.
Acum, departe asa cum sunt de tine, as vrea sa-ti vad ochii, sau macar sa-ti aud vocea..si sa-ti ating trupul in toate partile care nu mi-au spus nicio poveste despre tine, toate partile care nu au scris nici macar o fila despre ceea ce esti tu cu adevarat, toate partile care te pot da de gol in privinta a tot ceea ce insemn eu pentru TINE!
Acum, nu te pot vedea..insa imi aduc aminte, cu o oarecare stare de vis, momentele in care mi-ai fost in fata. Starea chipului tau nu te-a dat niciodata de gol, insa la fel de bine, niciodata nu m-a mintit.Mi-a spus ca totul este bine. Iar cand eram cu tine,cand iti simteam respiratia ta, impreuna cu tot ceea ce tine de tine, atunci stiam ca totul e bine.
Si totusi, uneori esti pierduta..sau..ma rog..erai..
Stiu, sunt sigur ca nu sunt singurul care simte..Insa chiar daca ar fi asa, te simt pe tine, iar tu reusesti sa volatilizezi tot ce este rau si temator in mine.
Multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu